Art. 2500 și următoarele se ocupă de reglementarea prescripției extinctive. Așadar dreptul material la acțiune se stinge prin prescpție dacă nu a fost executat la timp.
Dreptul la acțiune este imprescriptibil (art.2502) atunci când este prevăzut prin lege, prin natura sau obiectul dreptului subiectiv ocrotit. Sunt imprescriptibile drepturile privitoare la acțiunea privind apărarea unui drept nepatrimonial, acțiunea în constatarea existenței sau inexistenței unui drept, acțiunea în constatarea nulitatii absolute a certificatului de moștenitor în anumite condiții.
Termenul general de prescripție este de 3 ani (art.2517). 10 ani se acordă privind drepturile reale (art.2518) și pentru repararea prejudiciului moral sau material cauzat prin violență, agresiuni sexuale contra unui minor sau asupra unei persoane aflate în imposibilitatea de a se apăra, pentru reparații aduse mediului înconjurător. Pentru raporturile de asigurare sau reasigurare, pentru remunerația din contractul de intermediere.
Cazurile de suspendare a prescripției sunt precizate la art. 2532 și urm., întreruperea prescripției la art. 2537 și urm.
În art. 2545 se stabilește termenul general al termenelor de decădere. Prin lege sau prin voința părților se pot stabili termene de decădere pentru exercitarea unui drept sau pentru săvârșirea unor acte materiale (art.2545).
Termenele de decădere nu sunt supuse suspendării și întreruperii dacă prin lege nu se dispune astfel (art. 2548).
Calculul termenelor, care constituie titlul al III lea al prezentei cărți, este precizat la art. 2551 și urm.
27.11.2011