Obligațiile civile sunt reglementate în cartea a V a. Obligația este definită ca fiind o legătură de drept în virtutea căreia debitorul este ținut să procure o prestație creditorului, iar acesta are dreptul să obțină prestația datorată (art.1164) Izvoarele obligațiile sunt: contractul, actul unilateral, gestiunea de afaceri, îmbogățirea fără justă cauză, plata nedatorată, fapta ilicită precum și orice alt act sau fapt de care legea leagă nașterea unei obligații. (art.1165)
Importantă este precizarea care se referă la încheierea contractului (art.1182, al.1): contractul se încheie prin negocierea lui de către părți sau prin acceptarea fără rezerve a unei oferte de a contracta. Așadar legiutorul introduce alternativa: negociere contra acceptare imediată, pe care o numește ”fără rezerve”. Momentul și locul încheierii contractului este precizat în art.1186-în momentul și locul în care acceptarea ajunge la ofertant, chiar dacă acesta nu ia cunoștință de el din motive obiective care nu îi sunt imputabile.
Solicitarea de ofertă sau intenția de negociere este propunerea adresată unei persoane nedeterminate. Dar aceasta se realizează ”după împrejurări” (art.1189). Atunci când rezultă din legea, uzanțe sau alte împrejurări, propunerea valorează drept ofertă. Oferta revocabilă este reglementată în art. 1191. Termenul acceptării ofertei (art.1192) curge din momentul în care oferta ajunge la destinatar.
Viciile de consimțământ (art. 1207 și urm) sunt eroarea, eroarea nescuzabilă (care însă nu duce la anularea actului), eroarea asumată, eroarea de calcul, eroarea de comunicare sau transmitere, dolul, dolul comis de terț, violența amenințarea cu exercițiul unui drept, starea de necesitate, temerea reverențară, violența săvârșită de terț, leziunea. Observăm că viciile de consimtâmant s-au îmbunătățit și s-au înmulțit. Consimțământul trebuie să fie serios, liber și exprimat în cunoștință de cauză.
Cât privește forma contractului, amintim doar precizarea cu privire la forma contractelor electronice (art 1245) care face trimitere la legea specială.
În ceea ce privește nulitatea contractului (art.1246 și urm.) precizăm că apare o nulitate virtuală (art.1253). Efectele nulității duc la posibilitatea solicitării de daune interese (art.1257).
Interpretarea contractului este un subiect pe care legiuitorul l-a dezvoltat în art. 1266 și urm. Regula este că interpretarea se face după voința concordantă a părților. Interpretarea sistematică are ca reguli faptul că clauzele se interpretează unele prin altele, iar clauzele îndoielnice se interpretează în sensul în care se potrivesc cel mai bine naturii și obiectului contractului, în sensul de a produce efecte. De asemenea se ține seama de natura contractului, de împrejurările în care a fost încheiat, de interpretări anterioare date de părți.
Contractul are putere de lege între părțile contractante (art.1270).
Capitolul IV al prezentei cărți reglementează răspunderea civilă (art. 1349 și urm). Răspunderea delictuală este precizată la art. 1249 și pleacă de la urmatoarea obligație: orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, al.2 adaugând faptul că cel care, avand discernamânt, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligată să le repare integral.
Răspunderea contractuală (art. 1350) afirmă că orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat. Atunci când fără justificare nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare prejudiciul.(al.2) Cauzele exoneratoare de răspundere sunt forța majoră, cazul fortuit (art.1352), fapta victimei sau a terțului.
Criteriile de apreciere a vinovăției (art.1358)-Pentru aprecierea vinovăției se va ține seama de împrejurările în care s-a produs prejudiciul, împrejurări străine de persoana autorului faptei precum și dacă este cazul, de faptul că prejudiciul a fost cauzat de un profesionist în exploatarea unei întreprinderi.
Legitima apărare, starea de necesitate, divulgarea secretului comercial (art.1363) -aceasta în situația în care secretul impuneau împrejurări grave ce puneau în pericol sănătatea sau siguranța publică. Acestea sunt condiții de circumstanțe în care faptuitorul nu răspunde pentru tot prejudiciul sau doar pentru o parte din el.
Repararea prejudiciului este menționată la art. 1381.
Cartea obligațiilor se continuă cu modalitățile obligațiilor, executarea obligațiilor (unde se vorbește despre plată), mijloacele de protecție a creditorului, transmiterea și transformarea obligațiilor (cesiunea de creanță-art. 1566-, subrogația- art. 1593-, preluarea datoriei- 1599-novația -art.1609. Urmează stingerea obligațiilor prin compensație, confuziune, remiterea de datorie.
Cartea obligațiilor se continuă cu contractele speciale: contractul de vânzare-art.1650 și urm., contractul de schimb-art. 1763 și urm, contractul de furnizare -art. 1766, contractul de report art.1772, contractul de locațiune- art. 1777 și urm, contractul de antrepriză-art.1851 și urm, contractul de societate-art.1881 și urm (în această parte a sa, codul civil se extinde asupra dreptului comercial), contractul de transport -art.1955 și urm., contractul de mandat art.2009 și urm., contractul de comision-art.2043 și urm, contractul de consignație-art.2054, contr. de expediție, formă a contr. de comision-art.2064,contractul de agenție -art. 2072 și urm, contractul de intermediere art.2096 și urm, contractul de depozit-art. 2103, contractul de împrumut art.2144 și urm., contractul de cont curent-art.2171 și urm, contul bancar curent și alte contracte bancare -art.2184 și urm., contractul de asigurare-art.2199 și urm, contractul de rentă viageră-art. 2242 , contractul de întreținere-art.2254, jocul și pariul, tranzacția.
La titlul de garanții personale se reglementează fideiusiunea în art. 2280, garanțiile și privilegiile reale- ipoteca, gajul, dreptul de retenție.
26.11.2011