Cartea a III a din noul cod civil reglementează bunurile și alte drepturi reale. Astfel bunurile sunt mobile și imobile, fungibile și nefungibile, consumptibile și neconsumtibile, divizibile și indivizibile, principale și accesorii. Produsele bunurilor (art. 547) sunt fructele și productele.
Drepturile reale (art.551) sunt dreptul de proprietate, dreptul de superficie, dreptul de uzufruct, de uz, de abitație, de servitute, dreptul de administrare, dreptul de concesiune, de folosință, drepturi reale de garanție, alte drepturi cărora legea le conferă această calitate.
”Drepturile reale(jura in re) se deosebesc de drepturile de creanță (jura ab rem) prin faptul că drepturile reale sunt acelea pe care o persoană le exercită asupra unui lucru (in re), în mod direct și imediat”, în vreme ce drepturile de creanță sunt acelea ”pe care o persoană le exercită împotriva altei persoane, spre a o obliga pe aceasta să dea, să facă sau să nu facă ceva ”( Tratatul de drept civil vol I, Hamangiu, Rosetti, Bălănescu, Băicoianu, pag. 526). Așadar drepturile reale stabilesc un raport între o persoană și un lucru, în vreme ce drepturile de creanță stabilesc un raport între două persoane.
Proprietatea privată este menționată la Titlul II, art. 555 și urm. Proprietatea privată constituie dreptul de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele determinate de lege. Față de vechea reglementare, legiuitorul a introdus modalitatea ”perpetuu”, care se poate corobora cu art. 562, prin care se afirmă că proprietatea nu se stinge prin neuz, proprietatea rămânând așadar a titularului pentru totdeauna.
Dobândirea dreptului de proprietate se face prin convenție, moștenire legală sau testamentară, prin accesiune, prin uzucapiune, ca efect al posesiei de bună credință pentru bunurile mobile și pentru fructe, prin ocupațiune, tradițiune și prin hotărârea judecătorească, atunci când aceasta constituie dreptul de proprietate.(art. 557). De asemenea, se dobândește prin efectul unui act administrativ (al.2) sau prin alte modalitați stabilite prin lege.(al.3).
Relativ la proprietate se mai prevede și obligația de grănițuire (art. 560), respectiv dreptul de îngrădire (art.561). Așadar proprietarul este obligat să-și stabilească granița dreptului său de proprietate, dar are doar dreptul de a-și îngrădi proprietatea, nu și obligația.
Apărarea dreptului de proprietate se face prin acțiunea în revendicare (art. 563) și prin acțiunea negatorie(art. 564).
Limitele juridice ale dreptului de proprietate privată sunt limitele legale (art.602 și urm- printre care picătura steașinii, folosirea apelor, vederea asupra proprietății vecinului, dreptul de trecere), limite convenționale (art.626 și urm) și limite judiciare pentru motivul depășirii unor inconveniențe normale aduse vecinătății-art.630.
Proprietatea comună este reglementată în art. 631 și urm.(proprietatea comună: coproprietatea obișnuită, coproprietatea forțată, proprietatea comună în devălmășie). La art. 687 este reglementată proprietatea periodică, atunci când dreptul de proprietate asupra unui bun mobil sau imobil se exercită în intervale determinate de timp, egale sau inegale.
În art. 773 și urm. introduc o instituție nouă în dreptul civil și anume fiducia. Fiducia este operațiunea juridică prin care unul sau mai mulți constitutori transferă drepturi reale, drepturi de creanță ori alte drepturi patrimoniale sau un ansamblu de asemenea drepturi, prezente sau viitoare, către unul sau mai mulți fiduciari care le exercită cu un scop determinat în folosul unuia sau mai multor beneficiari. Aceste drepturi alcătuiesc o masă patrimonilă autonomă, distinctă de celelalte drepturi și obligații din patrimoniul fiduciarilor. Fiducia se constituie prin lege sau prin contract(art.774), contractul trebuie să fie în formă autentică. Prin aceasta se interzice să se facă o liberalitate indirectă beneficiarului (art.775). Fiduciarii sunt numai instituțiile de credit, societățile de investiții si de administrare a investițiilor, scoetățile de servicii de investiții financiare, societățile de asigurare și de reasigurare, notari publici și avocați.
Beneficiarul fiduciei poate fi constitutorul, fiduisorul sau o terță persoană (art.777). Fiducia este opozabilă terților din momentul menționării sale în arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare (art. 781). Ea trebuie înregistrată la cererea fiduciarului, la organul fiscal competent să administreze sumele datorate de fiduciar bugetului statului. Fiduciarul va fi remunerat potrivit înțelegerii părților, iar în lipsa acestor precizări, potrivit regulilor care cârmuiesc administrarea bunurilor altuia. Deschiderea procedurii de insolvență împotriva fiduciarului nu afectează masa patrimonială fiduciară (790).
În continuare la art. 831 sunt menționate plasamente considerate sigure, plasamentele stabilite periodic de BNR si de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (art.831) În continuare sunt prezentate limitele prudențiale ale efectuării plasamentelor (art.832). Intrăm, cu această secțiune într-un domeniu comericial, deși ele fac parte din secțiunea administrării bunului altuia.
Titlul VI al acestei cărți stabilește limitele proprietății publice, iar Titlul VII privește Cartea funciară.
La Titlul VII, în continuarea drepturilor reale și a elementelor care țin de ele, se reglementează posesia. Menționăm art. 942 care privește proprietatea bunului găsit-Bunul mobil considerat pierdut continuă să aparțină proprietarului său. Cel care l-a găsit are la dispozitie 10 zile pentru a-l aduce poliției, poliția păstrându-l 6 luni. Lucrurile mobile de valoare foarte mică care sunt găsite într-un loc public, în mijloacele de transport în comun sunt considerate bunuri abandonate. (art.941.al.3)
25.11.2011