Caldura mare, canicula, tocurile intra in asfalt, apa se evapora in pahar, copii plang. Alergam dupa acte de identitate, stam la cozi interminabile dupa pasapoarte biometrice, subpranumite- ca sa nu atraga atentia esotericilor, conspirantilor/conspirantionistilor si protectorii datelor personale-electronice-”pasapoarte electronice”, adica pe romaneste “pasapoarte cu cip”.
Functionarul public este deseori gigantul, muntele Olimp, Zeus si Hera, detinatorul puterii administrative, detinatorul secretului legii dincolo de lege, functionarul public, monstrul, uneori libidinos de flegmatic, al puterii administrative.
Aceasta zi gretoasa are insa ceva frumos in ea. Are, ceea ce-mi place mie cel mai mult: stropul de umanitate care te determina neconditionat sa percepi omul de langa tine.
Soferul de taxi mi-a oferit bani imprumut ca sa-mi achit taxele administrative de urgenta. Soferul de taxi, caruia i s-a parut mai usor sa-mi imprumute 100 de lei decat sa ma duca la un bancomat-”ce sa mai piezi timpul domnita, iti dau eu cat ai nevoie”. Nu mi-a cerut nimic la schimb: nici dobanda, nici un pupic pe obraz, nici alte lucruri neortodoxe. A scos bancnotele si mi-a spus sa iau cat am nevoie. Nu l-am vazut pe acest om niciodata in viata mea, nu-l cunoaste nimeni din familia mea si nu se numara printre cunostintele mele, nu ma inrudesc nici direct, nici prin vreo forma de afinitate cu el. Adevarul e ca, in vremurile acestea de saracie si neincredere, ca sa imprumuti bani unui necunoscut iti trebuie un pic de inconstienta amestecata cu generozitate, iti trebuie un fel de instinct care pleaca din tine si tot in tine se revarsa. Iti trebuie mirosul fin al necunoscutului de langa tine, iti trebuie un pic de naivitate.
Mai tarziu ma conversez cu o doamna la semafor, ca si cand ne-am despartit ieri dupa ce am baut cafeaua impreuna. Si facem impreuna cativa pasi, apoi ea pleaca si ne luam ramas bun.
Chelnerul imi ureaza bland “pofta mare” doar pentru o limonada.
Noi romanii suntem o familie. Asa cum intr-o familie oamenii se ajuta sau se enerveaza unii pe altii, se fura, se barfesc, se cauta, se urasc, se respecta, se injura, se calca in picioare, ca mai apoi sa realizeze ca nu pot unii fara altii.
Suntem o familie, cu bune si rele, cu mosteniri si dezmosteniri, cu iertari si neiertari, cu nunti, botezuri si inmormantari, cu lamentatii pe strada, la cozi, in autobuze, trenuri, pe aeroporturile internationale.
Asa suntem noi, familia romaneasca de pretudindeni.
13.08.2010 (Tulcea)