România din exterior-văzută de ei, de ceilalți. România văzută de noi. România văzută azi, România văzută mâine. România ca piață de desfacere și investiții, România lui Brigitte Bardot și a comisarilor anticorupție de la Bruxelles, România rapoartelor financiare. România celor o mie de perspective.
Nu, asta nu e România. Aceasta este România artificială, pe care nici ei, nici noi, n-o putem percepe la valoarea ei reală, din statistici, reportaje, filme premiate la Cannes. Și nu putem să o percepem fiindcă n-o mirosim în fiecare zi, n-o adulmecăm, nu luptăm pentru ea, pentru că nu-i plătim datoriile la FMI din salarii de mizerie, așa cum o fac ei acolo, acasă, pentru că nu umplem sacii cu nisip când potopul îi inundă orașele, pentru că stăm cu mâinile în sân, suspinăm un pic pentru ea când îi este rău și lăsăm să se scurgă câțiva gologani din pungile noastre pentru ajutoare și apoi ne vedem de treabă, fiecare în drumul său. Și partea proastă este că nici nu știu dacă putem face mai mult. Nu știu dacă ne lasă ei să facem mai mult. Uneori ni se pare că dacă votăm pe x sau pe y le luminăm mințile celor care s-au săturat acasă să viseze, printre perdele rupte, la mai bine. Ba chiar ne îngrămădim să ne exprimăm votul și avem atunci sentimentul că ne facem datoria. Da, ne facem datoria. Dar această datorie e ca în bancul acela cu constructorul din Spania aflat în somaj, care-i trimite nevestei 100 de sărutări telegrafice în loc de banii mult asteptați, sărutări cu care ea trebuie să supraviețuiască.
Imaginea României este pentru mine imaginea oamenilor triști dar nepăsători, amețiți de speranțele care nu se mai împlinesc, trăind, în constiința lor, cu convingerea că pedepsele naturii vin pentru a-i pedepsi pentru propria lor răutate.
Imaginea Romaniei în ochii Occidentului? O știre mică, în colțul de jos al ziarului, o frază în jurnalul de la ora 20. Paradisului îi pasă acum doar că banii contribuabililor din Uniunea Europeană vor veni la noi ca ajutoare financiare. E criză. Atât, nimic altceva. Alții vin cu ajutoare. Își dau seama. Noi stăm cu ochii pe știri. Și așteptăm să vină primăvara.
alina (06.07.2010)