Nu stiu daca a fi emigrant e uneori mai rau sau mai bine decat a trai in continuare in tara ta saraca, nedreapta, umilit in toate sperantele tale. Probabil ca uneori e mai rau, alteori e mai bine.
Emigratia este un proces complex care tine de circumstanta, de slabiciunea din tine si de mizeria din jurul tau. Emigratia este o alternativa. Pe care poti s-o ai sau poti sa n-o ai. Poti s-o accepti sau s-o abandonezi. Dar ramane o alternativa. Pe care o platesti fata de cei ramasi acasa-(stiu ei foarte bine cum sa te faca s-o platesti).
Timp de zece ani am continuat sa-mi repet ca emigratia e un stadiu, e o treapta, o etapa. Si am vazut ca-si repetau si altii acelasi lucru. Pana in ziua cand si-au dus copii la scoala, la cursul de inot, pana cand si-au depus actele pentru cetatenie.
Nu, emigratia nu e un stadiu, o treapta sau o etapa existentiala. Emigratia este un mod de a trai pe interval, cu un picior intr-o lume si cu celalalt in alta lume. Si acest mod de existenta nu-l vei mai putea parasi niciodata. Esti condamnat a trai in el, fie ca te amagesti cu gandul ca te-ai obisnuit cu vanzatoarea de la supermarket, cu vecinii tai de vis a vis sau cu seful, fie ca refuzi sa mai vorbesti in limba ta sau fie ca iti faci bagajele si te reintorci in patrie.
Trairea aceasta pe interval e ca un virus care se lipeste de celulele tale si te modifica interior, in bine sau in rau. Iti schimba personalitatea, iti schimba valorile, scoate din existenta tot ceea ce a fost candva stabil, aparent vesnic. Nici reintoarcerea acasa nu te vindeca. In emigratie ai nostalgia patriei, acasa ai nostalgia paradisului.
In tarile de emigratie se traieste diferit. In paradisul german de pilda este bine pentru ca este ordine. Trebuie sa te supui, fie ca iti convine, ca se potriveste firii tale sau nu. Romanul devine, in peisajul german, un personaj intai sufocat, apoi disciplinat. Nu, aici nu e un loc caldut sau o lume perfecta dar este un loc civilizat, unde legea se respecta, unde “drepturile omului” sunt drepturile omului. Este, inainte de toate, un loc unde te afli in siguranta, unde inca, te afli in siguranta. Si te afli in siguranta pentru ca masura juridica a lumii germane este “demnitatea umana”, un drept fundamental, despre care in Romania nu se vorbeste niciodata.
alina (28.06.2010)
In general este greu sa emigrezi si asta depinde si din ce motive o faci. Unii pentru ca regimul social, politic de acasa este impotriva lor. Alt motiv ar fi fiindca acel regim este dezinteresat de strategii pe termen scurt sau lung pentru tara de unde provine emigrantul.
Ce este o tara saraca ? Unii spun ca nu sunt bani acolo. Eu zic ca o tara este saraca daca nu are resurse si daca oamenii care sunt acolo nu stiu sa le gestioneze si sa le valorifice, folosind metode traditionale sau moderne.
Banii nu sunt un indicator de bogatie, insa e drept ca ei pot sa o determine daca sunt folositi corect. Insa inainte de bani sunt resursele unei tari si oamenii care le pot gestiona. Din acest punct de vedere Romania nu cred ca e o tara saraca.
De ce atunci au plecat atatia ? Din cauza gestionarii proate a resurselor, lipsei de interes pentru oameni, lipsa strategiilor pe termen lung, intransparentei.
Inca un motiv ar fi faptul ca pana in ’89 granitele erau inchise. In general emigratia a existat intodeauna si poate fi benefica. Aceasta s-a manifestat de exemplu in orasele mari unde emigrantii au fost manati catre o lume mai dezvolatat decat cea din care proveneau. La noi aceast proces natural al emigratiei a fost oprit. Nu se putea iesi si nici altii nu puteau intra. Acum noi cei care suntem aici umplem acest gol. De pe urma emigratiei, a uneia sanatoase, facuta din propria voie si cu asumarea responsabilitatilor, care e drept nu e usor de atins, vor beneficia toti. Acasa am vazut un tanar care a terminat filozofia si care spune foarte clar eu nu plec de aici, insa el e unul care a fost deja pe afara de mai multe ori si are numai 23 de ani. Emigratia are rolul acesta de comparatie si e normal fiindca nici o tara nu poate gestiona resurselor fara sa importe din alte tari ce este necesar. De ce sa fie acest proces de transfer al resurselor, al stiintei limitat la nivel de institutii de stat sau al companiilor ? Oamneii pot circula si trebuie sa circule liber daca pot si vor.
Totusi dificultatea emigratiei este in conflictul dintre culturi si de cele mai multe ori intr-un val de emigratie tendinta este ca emigrantul sa nu accepte asa usor cultura tarii de destinatie. Unii spun ca o pierzi pe cea de acasa. Eu zic ca poti trai in ambele culturi daca inveti sa le respecti.
Cu privire la diferențele culturale. Într-adevăr, una din dificultăți este diferența între cultura în care te-ai născut și cultura nouă în care trebuie să trăiești. Cu cat cultura ta este mai apropiată de cultura nouă cu atât este mai usoară adaptarea. Cred că dacă iei treaba asta ca pe o posibilitate de a învăța ceva nou, îți este mai usor. Condiția este să fii tolerant și deschis, disponibil pentru a învăța. Unii spun că adaptarea și toleranța depind de vârstă. Poate că într-o oarecare măsură depinde și de vârstă dar eu cred că depinde și de voiță. Trebuie să vrei cu adevărat să te adaptezi.
Am observat că există emigranți care se tem să-și păstreze cultura din care au venit, se rușinează cu ea, refuză să vorbească în limba lor și acest lucru nu mi se pare în regulă. Nu cred ca alte nații fac la fel.
În România sunt într-adevăr resurse și într-adevăr există din păcate imposibilitatea exploatării lor eficiente, fie din ignoranță, fie din lipsa de management. Noi nu avem în România un management eficient. Măsurile se iau mereu având în vedere interesul imediat, nu există consecvență și continuitate și asta este otravă din punct de vedere social. Oamenii rămân în haos, refuză la un moment dat să mai facă față schimbărilor. Și este firesc să refuze. Deoarece schimbările se fac doar pentru ca miniștrii noi care vin în fruntea ministerelor vor ca reforma educației, a sănătății, turismului, să poarte numele lor ca și când educația, sănătatea si restul sunt garduri pe care le poți vopsi în fiecare zi în altă culoare. Ei nu continuă linia ideii precendentului ministru ci o schimba complet, o iau de la capat. Aceasta este lipsă de coordonare. Românii au ajuns sa fie o nație obosită: de așteptări, de schimbări și de speranțe. Eu așa îi simt.