Thilo Sarazzin, Manager-ul Bundes Bank din Germania a fost concediat saptamana trecuta pentru ca a scris o carte, unde, spun cei care au citit-o (eu nu am gasit-o sambata in librarie), Domnul Sarazzin ca se cam ia de imigratia din Germania, imigratie care, spune el, a devenit cam necontrolata si Germania mai are putin si se pierde in neant. Omul are intr-un fel dreptate. Nu vreau sa-i iau apararea dar Germania e plina de straini. E plina la maximum de straini. La fel ca Spania, Italia, Franta. Dar poate asta e si ideea globalizarii, a granitelor deschise, a contopirii de popoare, de culturi, de retete culinare. Sa fie oare Sarazzin un traditionalist care nu se poate adapta noilor schimbari internationale sau sa fie ceilalti niste modernisti mult prea toleranti?
Apoi mai exista ceva care mi-a atras mie atentia. Faptul de a concedia un cetatean german pentru ca si-a spus o parere, echivaleaza cu faptul de a concedia un cetatean strain care si-a exprimat o alta parere. Nu stiu ce efecte vor avea aceasta hotarare si cat de parte vor ajunge lucrurile dar ce fel de democratie mai este in aceasta tara, ce fel de drepturi ale omului mai sunt respectate, aici in tara care aproape a devenit cea a drepturilor omului? Sa dispara incet-incet si in Germania libera exprimare a opiniei personale, sa intram iarasi in era cenzurii depline a tot ceea ce spunem, caci despre ceea ce facem este clar.
alina (06.09.2010)
Ceea ce îl deranjează este nu imigraţia în sine, ci cei care NU vor să se integreze.
Germania cere străinilor care vor să rămână să se integreze, de exemplu să înveţe limba, să-şi trimită copii la şcoală şi să-i educe conform cu lumea germană. Să accepte cultura germana si nu să o ignore sau să o denigreze. Ori nu aşa este cu imigranţii mai educaţi.
De exemplu in America sau Canada nu intră aşa orişicine pe uşa din faţă, ci cei care au o anumită educaţie şi pentru care există şanse mai mari să se integreze.
Imigraţia în general e ceva natural, necesar. Poate avea consecinţe negative sau pozitive şi de aceea trebuie controlată, dar nu stopată, nici lasată la voia întâmplării sau superficial tratată..
Domnul în cauză nu era, la data publicării cărţii, un cetăţean obişnuit ci un înalt funcţionar al statului, un oficial, iar această categorie de oameni nu are aceleaeşi drepturi cu un cetăţean obişnuit. Când îţi exprimi o părere urâtă despre emigraţie şi în acelaşi timp eşti şi înalt funcţionar al statului, într-un fel implici şi statul în această situaţie. Lumea poate zice : uite, ăsta ce spune şi statul german îl susţine!
Deci eu cred că domnul în cauză trebuia să demisioneze din proprie iniţiativă o dată cu publicarea cărţii. Nedemisionând, statul german a preluat iniţiativa.